Ce urat imi e...ca stau cu speranta unui trecut care acum nu mai e valabil :(
Prietenii in care credeam si care imi alimentau acea imagine ca prietenia inca mai exista mi-au dovedit inca o data ca sunt doar o imagine stearsa, incetosata a unor oameni fara de care nu ma imaginam.
Dar uite asa o iau in bot o data si inca o data si tot nu vreau sa ma invat.
Ei vin si pleaca si eu raman cu acel gust amar pe care mi-l lasa de fiecare data.
Ce-am sa ma fac fara voi? fara macar imaginea voastra ireala, dar de care imi placea sa ma agat pentru a nu cadea in deziluzie...
Am sa traiesc in continuare agatandu-ma constant de acei oameni care imi umplu viata de bucurie, pacat ca intotdeauna acei oameni sunt pasageri: vin, stau si in scurt timp pleaca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu